AncaDi

Nu am fost mereu asa. Am crescut invatand ca “inghititul”cuvintelor pentru a evita conflictele, ar duce la o viata de familie linistita. Si astfel mi-am creeat razboaie pe interior, razvratindu-ma ani apoi, importiva oricarei forma de autoritate greșit manifestată. Si atunci devenisem “rebela” in ochii unora,  doar fiindca nu raspundeam canoanelor. Era aceasta politica universal acceptata in care adultii combinau vrute și nevrute si copiii erau mintiti si li se tineau lectii de catre lupi moralizatori. Am cautat cu toata energia mea “taifuneasca” sa ma creez in mijlocul celor care, prin prismele lor, imi puneau etichete plecate de la inaltimea proprie: zapacita; zbanghie; "ce sa-ti spun, trebuie sa fii tu mereu altfel!" ... Si erau toate spuse ca forme de critica iar eu nu pricepeam abuzul. Era greu sa pricep cine sunt, era greu sa pricep ce de sunt gresita si trebuie sa ma corectez, cine as vrea sa devin, cand canoanele mele aveau alt calibru decat al celor ce voiau sa m

Asa, de pus la inima: ... Acum vreo doua ore ies din casa sa ma duc la o prietena ce sta în apropiere. Pe palier, Romeo (vecinul) își petrecea un musafir. - Ciao, Romeo. Ce faci, cum ești?il salut in timp ce încui ușă. - Ehi, ciao, Anca! Uite... Așezat! îmi răspunde razand din căruciorul lui cu rotile. -Romè, multumesc din nou pentru galetusa cu gunoi. Tu știi ca eu duc la locul ei chiar dacă ajung foarte târziu acasă. Nu as vrea sa te obosesti. - Ehi, nah! Hai, mai Anca! Eu sunt toată ziua aici. Nu obosesc mai deloc iar noaptea aproape ca nu dorm fiindcă deh, nu sunt obosit. Asa ca ies din casa și ma învârt puțin prin curticica blocului, îmi iau galetusa mea de gunoi și o pun la locul ei, pe a ta o las la locul ei... Ce contează ca tu vii târziu și o poți aranja tu, dacă eu tot sunt aici... Și de când ti-au furat butelia, sa știi ca e important sa se vadă ca e cineva activ în zona fiindcă asa nu se mai apropie de casa lumea rea. Oi fi eu mai bătrân, dar tu ești tânără și trebuie