Din atmosfera mea: Romeo și căruciorul cu rotile

Asa, de pus la inima:
... Acum vreo doua ore ies din casa sa ma duc la o prietena ce sta în apropiere. Pe palier, Romeo (vecinul) își petrecea un musafir.
- Ciao, Romeo. Ce faci, cum ești?il salut in timp ce încui ușă.
- Ehi, ciao, Anca! Uite... Așezat! îmi răspunde razand din căruciorul lui cu rotile.
-Romè, multumesc din nou pentru galetusa cu gunoi. Tu știi ca eu duc la locul ei chiar dacă ajung foarte târziu acasă. Nu as vrea sa te obosesti.
- Ehi, nah! Hai, mai Anca! Eu sunt toată ziua aici. Nu obosesc mai deloc iar noaptea aproape ca nu dorm fiindcă deh, nu sunt obosit. Asa ca ies din casa și ma învârt puțin prin curticica blocului, îmi iau galetusa mea de gunoi și o pun la locul ei, pe a ta o las la locul ei... Ce contează ca tu vii târziu și o poți aranja tu, dacă eu tot sunt aici... Și de când ti-au furat butelia, sa știi ca e important sa se vadă ca e cineva activ în zona fiindcă asa nu se mai apropie de casa lumea rea. Oi fi eu mai bătrân, dar tu ești tânără și trebuie sa fii protejata. Asa, în căruciorul meu, sau cu cei câțiva pași pe care ii fac cu terapeutul, lumea trebuie sa știe ca deși ești femeie, nu ești singura, sa știe ca ai prieteni printre vecini care te protejează.

Va jur ca mi s-a strâns sufletul. I-am strâns mana și i-am zâmbit. As fi zis ceva, dar nu ma lasă nodul din gat. Mi-a strâns mana înapoi, a zâmbit si apoi și-a continuat discuția cu musafirul.
Am ajuns aproape de poarta incintei, la câțiva metri de ei:
- Mulțumesc, Romeo. Contează foarte mult... Și iar mi se pune nodul un gat.
- Glumești! Ce, am altceva de făcut toată ziua? Îmi dau de lucru, fata mea! Hai, sa ai o zi buna! și îmi făcu semn cu mana ca și cum chiar nu contează...