Style Me In Rome- cu sufletul înainte, va rog...
Cautam un restauranțel istoric în centru și il găsesc pe "un vicolo". O străduță mica, delicioasa, într-un unghi de strada, în spatele Senatului. Închisese însă cu câteva minute înainte sa ajung eu. E si normal... Aici, restaurantele non-turistice închid de la ora 15 la 19.
Ma rătăcesc pe străduțe mergând cu intuitia înainte ca ghid. Pe unde, Anca? Pe acolo, după vitrina cu cachemire. Și apoi? Uhmm, nu știu. Hai sa încercăm la dreapta; pare o străduță mica și nu foarte plimbata. Hai la dreapta, hai la stânga, ma scuzați, nu voiam sa va pun piedica, doar ca îmi caut direcția și sensul... 😊
Și ajung aici, în Via Degli Spagnioli, sub un acoperiș de iedera și stele, într-o osterie tipic venețiana.
Il Bàcaro.
Legenda spune ca etimologia acestui cuvânt pleacă de la exclamația unui gondolier din Venezia care, placandu-i vinul servit la una din osteriile tipice orașului, ar fi exclamat: "oh, acesta este cu adevărat un vin de bàcaro!" - acesta este un vin, servit la pahar, foarte bun, în dialectul venețian.
Ma încântă sa găsesc un loc în Roma cu acest nume fiindcă,dacă știi sa privești, poți pricepe și percepe culorile ingregii Italii în acest oraș...
Am întrat în micul spațiu de la interior, privind panoplia de vinuri italiene de pe pereți și de pe blatul de bar din lemn. Cer voie sa ma asez afara, sub stelele din iedera, iar proprietarul ma urmează cu lista vinuri "alla mescita" - la pahar.
Zâmbesc la o astfel de enumerare de nume...
Ma tenteazaAmarone-ul teribil, dar un vin de 17% nu este tocmai indicat intr-zi călduroasă de sfârșit de septembrie, la ora 16 după-amiaza.
Aleg un alt preferat al meu, Montepulciano D'Abruzzo Riserva produs de Torri, 2015... și solicit să-mi încarc telefonul. Mi se aduce acest mobile-charger și asa pot tine telefonul lângă mine, în loc să-l dau lor la bar.
Doamne, dor îmi era de un vin asa decis, sec, taninos, catifelat ca acesta! Un vin "rotund", cum îl numim noi, cu arome decise de stejar canadian, cum riguros se recomanda.
Întâmplător, în ușă boulangerie iese și "lo chef" căruia îmi permit sa-i solicit "ceva de ronțăit" lângă vinul acesta.
"Ci penso io, bellezza!" zice îndreptându-si sorțul negru si face stânga împrejur,
Și iată ca odată cu vinul îmi vine pe masa acest "asiette di formaggi" ce îmi sunt prezentate de "lo chef" insusi: in sensul acelor de ceasornic, cum se prezintă în mod normal, avem caciotta învechită in fân și ierburi aromatice, parmigiano reggiano învechit 24 de luni, pecorino romano de 5 luni și l'ubrico (bețivul) "
Paranteza:" l'ubriaco" sau "imbriaco", este un tip de brânză obținut "din greșeală" in timpul invaziei austriece în Italia, in al 2lea război mondial. Astfel, cum soldații cautau de mâncare, țăranii au fost nevoiți sa ascundă rotitele de brânză sub "vinacce" = resturile de pulpă și pielita a boabelor de struguri rămași după stoarcerea lor. Ținând cont de faptul ca austriecii nu treceau chiar ca tătarii și ocupau pentru câtva timp satele în căutare de mâncare, la plecarea lor, oamenii au scos din ascunzis rotile de brânză dar acestea deja absorbisera mustul din vinacce, obținând astfel și o alterare foarte plăcută a texturii și gustului... Închid paranteza.
Și iată ca pe farfuria mea de ardezie mi se servește aceasta tipologie foarte iubita de brânză. Langa el am primit o cupa de fructe de pădure îmbibate în miere de tei artizanala...
Am savurat cu asa mare placere zmeura împreună cu caciotta, mierea cu Pecorino și murele cu "imbriaco"... ❤️ Iar afinele... Oh, afinele mergeau cu orice!
Au trecut pe rand, atât proprietarul cât și "lo chef" sa ma întrebe dacă totul este ok. Le-am mulțumit frumos, am vorbit despre vinuri și alte tipuri de brânzeturi, am vorbit despre Ravioli făcuți în casa și importanta produsului de artizanat in bucătăria autohtona.
La final, după ce nota de plata a fost mai mica decât ma așteptăm, mi-au făcut și un discount. Am continuat sa vorbim despre cât de buna este bucătăria tradițională și puțin elaborata, despre rolul țăranului și al fermierului în menținerea unei industrii culinare oneste, autentice... minunata.
Înca sunt aici în timp ce scriu. Stau la măsuță aceasta, sub bolta de iedera cu stele și îl privesc pe deasupra paharului pe proprietar cum s-a așezat sa se relaxeze pe o bordura în fata localului.
Da, se poate face gastronomie la preturi oneste, cu bun simt, cu respect pentru clienți, pentru produsul final, pentru producătorii de materie prima.
Iubesc Roma, iubesc Italia tocmai pentru ca acești oameni, cu toate problemele pe care le au și ei, țin cu mâinile și sufletul de tradiție și artizanat, oferind, iată, oricui le întra pe ușa, o experienta gastronomica reușită cu câteva produse de calitate și câteva vorbe bune, aici, în centrul Romei la câțiva pași de Pantheon, de Piazza Navona și Senat.
Hai sa vedeti Roma prin ochii mei, sa ne pierdem împreună pe străduțele acestea minunate, unde timpul a uitat sa treacă, iar oamenii încă iubesc tradiția cu patos și v-o pun pe masa cu tot dragul!
Pentru înscrieri scrieți
WhatsApp la 00393408035692 sau
email la anca.dinca@gmail.com
Sau mesaj pe profilul meu Facebook: Anca Elena Dinca
Cu suflet și zâmbet, de la fata locului,
Anca
P. S. Ma scuzați, uitasem sa va întreb... când ați ridicat ultima data privirea spre cer?
Ma rătăcesc pe străduțe mergând cu intuitia înainte ca ghid. Pe unde, Anca? Pe acolo, după vitrina cu cachemire. Și apoi? Uhmm, nu știu. Hai sa încercăm la dreapta; pare o străduță mica și nu foarte plimbata. Hai la dreapta, hai la stânga, ma scuzați, nu voiam sa va pun piedica, doar ca îmi caut direcția și sensul... 😊
Și ajung aici, în Via Degli Spagnioli, sub un acoperiș de iedera și stele, într-o osterie tipic venețiana.
Il Bàcaro.
Legenda spune ca etimologia acestui cuvânt pleacă de la exclamația unui gondolier din Venezia care, placandu-i vinul servit la una din osteriile tipice orașului, ar fi exclamat: "oh, acesta este cu adevărat un vin de bàcaro!" - acesta este un vin, servit la pahar, foarte bun, în dialectul venețian.
Ma încântă sa găsesc un loc în Roma cu acest nume fiindcă,dacă știi sa privești, poți pricepe și percepe culorile ingregii Italii în acest oraș...
Am întrat în micul spațiu de la interior, privind panoplia de vinuri italiene de pe pereți și de pe blatul de bar din lemn. Cer voie sa ma asez afara, sub stelele din iedera, iar proprietarul ma urmează cu lista vinuri "alla mescita" - la pahar.
Zâmbesc la o astfel de enumerare de nume...
Ma tenteazaAmarone-ul teribil, dar un vin de 17% nu este tocmai indicat intr-zi călduroasă de sfârșit de septembrie, la ora 16 după-amiaza.
Aleg un alt preferat al meu, Montepulciano D'Abruzzo Riserva produs de Torri, 2015... și solicit să-mi încarc telefonul. Mi se aduce acest mobile-charger și asa pot tine telefonul lângă mine, în loc să-l dau lor la bar.
Doamne, dor îmi era de un vin asa decis, sec, taninos, catifelat ca acesta! Un vin "rotund", cum îl numim noi, cu arome decise de stejar canadian, cum riguros se recomanda.
Întâmplător, în ușă boulangerie iese și "lo chef" căruia îmi permit sa-i solicit "ceva de ronțăit" lângă vinul acesta.
"Ci penso io, bellezza!" zice îndreptându-si sorțul negru si face stânga împrejur,
Și iată ca odată cu vinul îmi vine pe masa acest "asiette di formaggi" ce îmi sunt prezentate de "lo chef" insusi: in sensul acelor de ceasornic, cum se prezintă în mod normal, avem caciotta învechită in fân și ierburi aromatice, parmigiano reggiano învechit 24 de luni, pecorino romano de 5 luni și l'ubrico (bețivul) "
Și iată ca pe farfuria mea de ardezie mi se servește aceasta tipologie foarte iubita de brânză. Langa el am primit o cupa de fructe de pădure îmbibate în miere de tei artizanala...
Am savurat cu asa mare placere zmeura împreună cu caciotta, mierea cu Pecorino și murele cu "imbriaco"... ❤️ Iar afinele... Oh, afinele mergeau cu orice!
Au trecut pe rand, atât proprietarul cât și "lo chef" sa ma întrebe dacă totul este ok. Le-am mulțumit frumos, am vorbit despre vinuri și alte tipuri de brânzeturi, am vorbit despre Ravioli făcuți în casa și importanta produsului de artizanat in bucătăria autohtona.
La final, după ce nota de plata a fost mai mica decât ma așteptăm, mi-au făcut și un discount. Am continuat sa vorbim despre cât de buna este bucătăria tradițională și puțin elaborata, despre rolul țăranului și al fermierului în menținerea unei industrii culinare oneste, autentice... minunata.
Înca sunt aici în timp ce scriu. Stau la măsuță aceasta, sub bolta de iedera cu stele și îl privesc pe deasupra paharului pe proprietar cum s-a așezat sa se relaxeze pe o bordura în fata localului.
Da, se poate face gastronomie la preturi oneste, cu bun simt, cu respect pentru clienți, pentru produsul final, pentru producătorii de materie prima.
Iubesc Roma, iubesc Italia tocmai pentru ca acești oameni, cu toate problemele pe care le au și ei, țin cu mâinile și sufletul de tradiție și artizanat, oferind, iată, oricui le întra pe ușa, o experienta gastronomica reușită cu câteva produse de calitate și câteva vorbe bune, aici, în centrul Romei la câțiva pași de Pantheon, de Piazza Navona și Senat.
Hai sa vedeti Roma prin ochii mei, sa ne pierdem împreună pe străduțele acestea minunate, unde timpul a uitat sa treacă, iar oamenii încă iubesc tradiția cu patos și v-o pun pe masa cu tot dragul!
Pentru înscrieri scrieți
WhatsApp la 00393408035692 sau
email la anca.dinca@gmail.com
Sau mesaj pe profilul meu Facebook: Anca Elena Dinca
Cu suflet și zâmbet, de la fata locului,
Anca
P. S. Ma scuzați, uitasem sa va întreb... când ați ridicat ultima data privirea spre cer?
Comentarii
Trimiteți un comentariu