40+

Ajungi la o varsta (paradoxal, nu prea inaintata) in care iti ramane doar sa razi.

Am ajuns sa facem mistouri si bancuri, pe seama noastra cel mai mult, fiindca dincolo de o experienta de viata, daca ai norocul si nu devii cinica, invati sa iti creezi o igiena mentala proprie care iti permite sa perpetuezi auto-ironia ca inside-joke. Sunt putine lucruri care ma fac sa zambesc mai mult decat o femeie asumata si stiu o multime de femei care au reusit sa depaseasca momentul critic al epifaniei avand ca si consecinta evidenta lectia invatata si cunosc mult prea multi barbati care evita acest moment asumare, sistematic, oricate sanse de trezire le-ar oferi viata, soarta, nevasta care l-a prins ca o inseala cand pleaca in delegatii. Cliche'!

Imi permit aroganata asta de a analiza putin, in mod absolut subiectiv, modul in care noi, astea de 40+ ne relationam altora la nivel afectiv.

Acum inainte de toate, ar trebui sa intelegem ce este afectivitatea.

Daca ne uitam in DEX primim o definitie la fel de sintetica ca insusi cuvantul initial: afectivitate=1.Totalitatea proceselor afective. 2. Comportare emotivă; sensibilitate.

Daca, insa, ne luam dupa descrierile unui manual de psihologie care isi permite analiza si elaborarea acestui tip de relationare, aflam ca "Afectivitatea reprezintă unul dintre principalii lianţi ai vieţii sociale, iar în plan individual constituie elementul de fond al tuturor proceselor şi activităţilor psihice".

Practic, fara afectivitate am fi niste nimeni.

Si nu trebuie sa fim neaparat oameni ca sa stim ca afectivitatea exista. Credeti-ma, traiesc cu doua pisici.

Pentru un psihic sanatoas, orice persoana are nevoie ca in evolutia sa sa aiba parte de o experienta afectiva sanatoasa constanta. Prea putini am avut pana acum, la nivelul de constientizare colectiva al parintilor nostri, acest noroc.

Si atunci, privind adultii de azi, unul poate intelege ca nu prea am avut parte de asa ceva in copilarie de suntem foarte multi dintre noi so fucked up! Ma includ in aceasta categorie fiindca, desi am depasim o multime de tipare gresite create in copilaria mea, stiu ca evolutia si constientizarea personala sunt procese individuale continue. Intotdeauna avem ceva de pus la temelia propriei constiinte si acest lucru se reflecta imperativ in alegerile pe care le facem constient sau (mai rau) inconstient.

La nivelul de relationare afectiva a celor de varsta mea se vede o lipsa acuta de competenta relationala dar foarte putini sunt cei care se opresc sa dea la oparte elefantul din cadru.

Lipsa de maturitate o vezi cel mai usor in mesajele pe care femeile ca mine (single si relativ pe picioarele lor- da, relativ, ca nu sunt Rockefeller sa nu ma plang de nimic fiindca "tot ce nu am cumpar") le primesc. De partea cealalta, am un amic vaduv care mi-a aratat niste mesaje ale femeilor care ii scriau pe fb in privat la nici doua saptamani dupa ce isi inmormantase sotia. Era plin de o sila de nedescris cand practic i se oferea o vitrina din care sa aleaga cu ce femeie sa isi panseze ranile, una mai tembela decat celalata, toate de trimis in terapie. Barbatii pot fi foarte libidinosi iar unele femei pot oferi acestora lectii de excelenta in aceasta directie.

Primitivismul comportamental si lipsa maturitatii emotionale ar fi hilare daca (si aici vorbesc exclusiv despre femeile ca mine) chiar nu am fi interesate sa intram vreodata in vreo relatie amoroasa. Insa va spun sigur ca noi, femeile astea cu copii acasa care muncim de de sar capacele incercand sa avem grija si de serviciu dar si de casa si copil (cu lectii, meditatii, dureri de burtica, suferinte amoroase adolescentine, tantrumuri etc), ne dorim cu adevarat sa avem pe cineva cu care sa ne impartim ziua, noaptea, povestile, rasetele sau tristetile, dar nu ne-o dorim in orice conditii...

Problema noastra este ca nu mai avem nici chef si nici timp pentru baietei care inca se joaca cu puta in tarana incercand polenizarea pe unde pot, in orice conditii.

Hai sa fim seriosi, vrei un instrument, mergi la un magazin specializat si il cumperi. Se numeste vibrator si daca se intampla sa il vezi in casa vreunei femei sa pricepi din prima ca a incercat vreo doi sau trei prosti de a ales varianta electrica. (delicatilor, shoo off!) Insa daca vorbim de dorinta de relationare, nu vorbim doar de barbatul cu care faci sex, ci de persoana cu care imparti in mod voluntar si mai ales asumat, viata cu tot ce ea presupune.

Daca in cazul casatoriilor care dureaza, cei doi implicati conlucreaza impreuna pentru binele relatie fiindca ii intereseaza acea relatie exclusiv, in cazul persoanelor (femeilor) deja divortate, matematica nu mai e aceeasi. Mai ales daca ele sunt divortate de cativa ani buni.

Sa relationezi cu una care a preferat sa ramana singura multi ani dupa divort, e ca o furtuna pe mare pana ajungi sa o cunosti si, mai ales, pana va alege sa te accepte in realitatea ei. A vazut rea multe dezastre de masculi wanna be ca sa riste sa mai lase pe oricine sa se apropie. Are o inima de protejat...

Femeia si mama de 40-50 de ani a invatat sa stea pe picioarele ei de mult timp si dupa ce stie sa se tina pe sine, mai creste si un copil, doi sau trei pe care si-i doreste sanatosi, mai ales cu capul. La 40-50 de ani incerci sa ii fii copilului tau reper, mama si prietena, oferindu-i ce stii ca tie ti-a lipsit: empatia, timpul, comprensiunea. La 40-50 de ani ti-ai rezolvat deja multe traume din trecut si, daca ai norocul sa-ti fi inchis ranile frumos, poti spune ca te-ai maturizat elegant. La varsta asta deja ti-ai aranjat tiglele pe casa, ai facut pace cu cele cateva riduri, ai invatat sa ai grija de tine, sa tii la corpul tau, la psihic, iti mai tratezi o vergetura dar nu faci o isterie din faptul ca ai nitica celulita pe picioare. Esti femeie normala, nu fotomodel... La varsta asta ai invatat deja despre corpul tau, despre mintea ta si, mai ales, despre sufletul tau. Iar daca viata ti-a dat suficienta intelepciune ca sa alegi sa nu devii cinica dupa multele ca*aturi pe care le-ai intalnit in cale, atunci poti spune ca ai castigat la loto.

Asa ca nu cu un mesaj tembel pe retelele de socializare de genul "o femeie ca tine nu ar trebui sa se trezeasca singura" castigi o femeie din asta. Mai puta bleaga, femeia asta e atat de obisnuita sa se trezeasca singura, incat tu mai mult ai incurca-o daca te-ar gasi dimineata in patul ei.

Unei femei asa ii plac diminetile ei, ii place ritual facutului cafelei in timp ce pregateste micul dejun copilului.

Ii place linistea diminetii ei de femeie singura cand probabil isi pune playlist-ul de pe telefon sa ii cante frumos prin casa in timp ce-si face machiajul si se imbraca. O face cu miscari lente, molcome, pe ritmurile vreunei melodii ale lui Vividry sau Cesaria Evora. Poate chiar danseaza putin... putin doar, cateva secunde, cu ochii inchisi, in timp ce isi trage puloverul pe cap si jeansii pe ea. Poate chiar fredoneaza incercand sa prelungeasca lenea zorilor in bula ei de femeie care stie ca are viata pusa in ordine la astia 40-50 de ani ai ei pe care si i-a trait cat a stiut de corect si frumos pana acum, si intentioneaza sa faca la fel si de aici incolo. E calma si calda cu ea insasi. E destul de agitata viata afara de peretii casei. Macar la ea in bula sa fie cum se simte mai bine.

Unei femei care se simte bine in companie proprie, care se scoate singura la restaurant, care iese la un aperitiv cu un vin bun si o carte la o terasa primavara, unei femei care se bucura sa mearga cu copilul la film sau la concert, uneia careia nu prea ii pasa ca te uiti dupa fundul ei cand isi pune o fusta de piele, tu, asta de ii trimit mesaje libidioane in privat, nu prea ai ce sa-i faci.

Da' ce va mai place sa credeti ca aia lesina de la inaltimea tocurilor de 10 cand voi o bagati in seama cu o gluma nesarata cu ceva sexulet sugerat, iesit din frustraile voastre de babuini cazuti accidental din copac, nicidecum ca ati fi ajuns bipezi in urma vreunui proces evolutiv.

Vrei una din asta care isi are viata asezata? Ti se pare o evadara sau vreun trofeu una ca ea, sa o ai asa, ocazional, temporar, doar ca sa-ti valideze egoul de mascul feroce?

Exista sansa sa o poti aburi o perioada fiindca o femeie single nu e neaparat o calugarita, dar daca te vede inca a fi un polenizator indecis, te las ea insasi libera sa pleci. De fapt iti tine ea insasi usa deschisa si iesi fara sa-ti dai seama ca te-a dat, elegant, afara.

Una din asta nu are nevoie de un barbat neaparat. Sa nu se inteleaga ca nu vrea sa fie intr-o relatie, ci doar ca nu are neaparat nevoie de cineva langa ea. Multe isi aleg o pusnicie din asta pe viata tocmai fiindca i-a fracturat iremedial sufletul un imbecil. Am una in familie asa. As fi vrut sa o vad fericita dupa divort, dar nici nu a incercat. Era prea trista si dezamagita ca sa mai aiba curajul vulnerabilitatii in fata unui alt barbat. Femeia din ea a murit si a ramas doar mama. Si e trist cand se intampla asa fiindca avem toti dreptul al fericire.

Viata e facuta din decizii si daca o femeie din asta, cat de cat asezata, alege sa te lase sa ii intri in viata, fii sigur ca vei avea viata usoara in compania ei doar daca te decizi sa vii asumat, autentic, onest, fara ifose si prepotente. Intri in viata ei doar daca aduci plus valoare existentei ei deja bine conturate si fii convins ca va dori sa-ti ofere acelasi lucru doar fiindca cunoaste valoarea gesturilor pe care, probabil, le-a darut mereu insa nu le-a primit mai niciodata.

Cum era vorba aia: in viata intalnesti femei fericite si femei puternice. De regula, puternicele astea sunt mamele single tot mai multe, sau inca maritate dar tot singure, cum ar veni.

Nu vii sa completezi ceva la ea, daca te accepta, asa cum ea nu trebuie sa valideze masculul din tine. Vii in viata ei fiindca esti tu insuti cu capul pe umeri si pricepi ca nu ai in fata o papusica alintata in cautare de daddy sau toyboy, pricepi ca nu e o jucarie pe care sa o folososesti cand ai chef.

Insa tu poti incerca. Si o femeie din asta se poate indragosti de un prost dar ea isi da seama destul de repede cum stau lucurile si isi va strange repede ferfelitele sufletului si va merge mai departe, dar fara tine. Se va petici la loc fiindca a invatat deja cum se face si gata. La varsta asta mai mult ca sigur a dezvoltat deja o intuitie pe care a invatat sa o asculte. Te poate lasa sa te joci doar un timp. Si apoi ramane la latitudinea ta cum vrei: sa ramai in viata ei, sau (pentru putin timp dupa) doar in amintirea ei, fiindca va merge mai departe cu ce are ea mai bun: viata pe care si-a creeat-o singura.

Daca, insa, ti-a permis sa-i intri in viata, nu te astepta la basme neaparat. Poti avea ghinionul sa dai peste una care nu mai crede in acte si documente asa ca nu prea poti sa o iei nici de nevasta. Nici macar acte nu poti face pe ea. Nu asta e scopul ei intr-o relatie, ca nu are nevoie de nici o validare sociala, nu are nevoie neaparat de o vergheta ca sa stie lumea ca e fericita maritatasilacasaei.

A mai fost maritata, a mai semnat o hartie, a mai auzit niste juraminte si s-au dus dracu' toate. S-a ales cu un divort, doua luni de plans si inca alte sase de depresie, niste copii de crescut si un serviciu la care trebuie sa traga ca zmeul ca sa-si sustina casa. Si in mijlocul a toate astea sa nu uite sa mai fie si femeie, pe langa mama. E greu sa o faci sa te aleaga pe tine fiindca, probabil, inaintea ta, a mai fost un prost care a izbit-o in sentimente de a lasat-o chircita cautandu-si respiratia printr-o viata conjugala cangrenata.

Dupa ce a stat ani de zile singura a invatat sa-si respecte libertatea si nu prea o mai legi cu un act. Pentru ea, nu mai e fericirea extrema maritisul.

Ce vrea ea e mai greu. Ce vrea ea e o relatie in care amandoi sa se aleaga unul pe altul la fel de liber in fiecare zi, dincolo de orice conventii sociale, amandoi sa se aleaga si pe timp de ploaie, nu doar pe vreme insorita, tot unul pe altul, fiindca pricep ca intr-o lume superficiala si incompetenta afectiv, macar ei doi s-au gasit atipici dar cumva compatibili.

O femeie- mama la 40-50 de ani nu are nevoie de un barbat neaparat. Nici vreun fel de tata pentru copiii ei fiindca a fost ea destul si mama si tata si o poate face si mai departe. I-ar placea insa sa isi gaseasca alaturi un companion, un prieten caruia sa nu-i fie frica de Sisif-ul din ea, un om care pricepe ca ea e capabila sa duca lumea in spate singura, cum deja o face de mult timp, dar asta nu inseamna ca o va mai lasa sa o faca...