Morellino--Povesti din Toscana
În ceea ce privește industria food&beverage, italienii sunt primii in lume. Nu exista argumente valabile care sa ma contrazică.
La nivel de gourmet, da, se poate vorbi despre excelenta, în multe tari și tipuri de bucătării, însă nu și când vorbim despre tradiții, despre produse ce au pus Italia pe harta lumii când multe din tarile de astăzi nu existau măcar pe harta sau și-au format în timp "bucătăriile" mixând feluri de mâncare și moduri de a găti influențați fiind de cuceritori ocazionali ce își marcau și astfel teritoriile ocupate. Da, inclusiv România.
Probabil și pentru ca imperiul din "cizma" a fost mai mereu cotropitor, in teritoriul tarii lor s-au putut dezvolta alimente tipice ce nu le găsești în alta parte a lumii. De exemplu, Parmigiano Reggiano. Acest fel de brânză invecchiata care se gaseste exclusiv in Emilia Romagna, folosind in fabricarea sa aproximativ 18% din producția anuala, totala de lapte a tarii, este produsa anual în imensa cantitate de 3,6 milioane de "roti". Majoritatea lor merge la export. Un extraordinar brand de tara ce are în spate tradiția... O tradiție ce a început cu ciobanii ce au inventat și perfecționat în timp metoda de invechiare. Oameni simpli, dar inventivi, creativi, isteți.
(hmm.. Și dacă ma gândesc la brânză de burduf și cea în coaja de copac de la noi și ma apuca plânsul)
Am ocolit prin Emilia Romagna ca sa ajung in sudul Toscanei, la câțiva zeci de km de Roma.
Provincia asta dintotdeauna a inspirat pictori, fotografi, muzicieni, tot felul de artiști, bucătari celebri. Persoane publice și-au cumpărat aici domenii și au adoptat cantine de vinuri sau au ridicat nivelul abundentei turistice doar stabilindu-si reședința de vacanta în zona.
Dacă nu au cumpărat nimic, sunt oricum prezenți aici ca oaspeți.
Unul din aceste fenomene internaționale este Sting ce de foarte mulți ani, el și soția, Trudy, au achiziționat o Villa în zona Chianti. Odată cu aceasta villa a dobândit hectare întregi de vita-de-vie, livada de măslini, 6 lacuri și o impresionanta producție de miere. Ce a făcut excelent Sting, a fost sa mențină tradiția și sa înscrie produsele domeniului sau în agricultura riguros biologica.
Aici sta geniul acestei tari: menținerea tradițiilor. Oamenii acestia, poate nu la fel de educați ca finlandezii, poate nu la fel de tehnici ca germanii sau cu femei la fel de frumoase ca româncele (😜), au un simt al mândriei ce nu vi-l puteți imagina decât dacă trăiți printre ei! Nu este o mândrie prosteasca, în timp ce se bat pe burta plina de bere, în fata televizorului. Sunt justificați în aroganta pe care o afișează atunci afirma ca "alimentația italo-mediteraneana este cea mai buna din lume'', alimentație ce include exclusiv produse naționale.
Deja se știe ca sunt o îndrăgostită de Toscana, asa ca și astăzi va mai spun doua vorbe despre un vin de acolo, din tara strugurilor Sangiovese. Nominat oficial pentru prima data în secolul XVI, Sangiovese era deja foarte răspândit cam în toată Italia, dar sub alte nume: Prugnolo (fiindcă are culoare asemănătoare prunei), San Giovannina sau chiar Sangue di Giove (Sângele lui Jupiter) - acesta ultimul, evident, pare a data din perioada pre-crestina, de când Etruscii populau zona... Și asta ar putea spună destul despre vechimea tradiției acestui produs.
Din același strugure se produc Chianti, Nobile di Montepulciano și Brunello di Montalcino, printre altele.
Morellino di Scansano este un produs DOCG- dominazione di origine controllata e garantita. Top of the top prin obținerea acestui Decret Ministerial in 2007. Cu alte cuvinte, acest vin, Morellino di Scansano, nu va putea fi produs decât aici, la Scansano, unde populația localității nu depășește 5000 de oameni, cu tot cu cei din sateliți.
Sa produci Morellino este o imensa mandrie. O chestie de orgoliu local! Anual, se produc aproape 100,000 de hectolitri din acest vin, ce demonstrează adevărată sa valoare în varianta Riserva- învechit.
Calități organolectice: culoare rosu rubiniu, învechit i se închide culoarea mai mult; la nas este sec cu ușoare note fructate ce amintesc de cireșe iar, după invecchiare, tannini deși rămân velutati, lasă pe bolta palatina note de vanilie și condimente. Da, ca orice vin ce se respecta, Morellino este o poveste ce o găsești într-un pahar, sau doua... Și e bine sa îl lași sa-ți vorbească.
În seara acesta am deschis o sticla a cantinei Sensi. Vinul se numeste Arcère si are doar doi ani de când a fost produs. Tânăr și viguros, cu un grad alcoolic de 13,5 și un corp elegant, deloc agresiv. Tanini nu sunt foarte puternici, deoarece a fost învechit în inox. Dacă as fi deschis o sticla de Rezerva, i-aș fi simțit structura mult mai acut, datorita stejarului canadian care practica propria magie de fiecare data când e pus la treaba.
E vara, deci nu am chef de un beefsteak. Am deschis o cutie de gorgonzola dulce și am adăugat câteva cuburi de prosciutto cotto langa. Plus niste măsline verzi (ar fi fost nevoie de câteva din cele taggiasche, dar deh, de data acesta ma mulțumesc asa).
Dacă m-aș fi organizat din timp pentru acest vin (care nu-i deloc scump, fie vorba între noi), as fi putut sa imi gătesc inclusiv peste. Da, anumite vinuri roșii se consuma cu peste, orice v-a spus altcineva înaintea mea. Încercați să îl gustați cu o clasica sebasta sau niște biban. Să-mi spuneți rezultatul.
Pana atunci însă, eu va las. Gata și astăzi despre cum să-ți promovezi brandurile de tara.
Abia aștept ziua în care voi putea face același lucru pentru tara mea.
Cin-cin!
#diellena #goodlifeguide #wine #food
#shareiscare
În photo: San Gimignano
La nivel de gourmet, da, se poate vorbi despre excelenta, în multe tari și tipuri de bucătării, însă nu și când vorbim despre tradiții, despre produse ce au pus Italia pe harta lumii când multe din tarile de astăzi nu existau măcar pe harta sau și-au format în timp "bucătăriile" mixând feluri de mâncare și moduri de a găti influențați fiind de cuceritori ocazionali ce își marcau și astfel teritoriile ocupate. Da, inclusiv România.
Probabil și pentru ca imperiul din "cizma" a fost mai mereu cotropitor, in teritoriul tarii lor s-au putut dezvolta alimente tipice ce nu le găsești în alta parte a lumii. De exemplu, Parmigiano Reggiano. Acest fel de brânză invecchiata care se gaseste exclusiv in Emilia Romagna, folosind in fabricarea sa aproximativ 18% din producția anuala, totala de lapte a tarii, este produsa anual în imensa cantitate de 3,6 milioane de "roti". Majoritatea lor merge la export. Un extraordinar brand de tara ce are în spate tradiția... O tradiție ce a început cu ciobanii ce au inventat și perfecționat în timp metoda de invechiare. Oameni simpli, dar inventivi, creativi, isteți.
(hmm.. Și dacă ma gândesc la brânză de burduf și cea în coaja de copac de la noi și ma apuca plânsul)
Am ocolit prin Emilia Romagna ca sa ajung in sudul Toscanei, la câțiva zeci de km de Roma.
Provincia asta dintotdeauna a inspirat pictori, fotografi, muzicieni, tot felul de artiști, bucătari celebri. Persoane publice și-au cumpărat aici domenii și au adoptat cantine de vinuri sau au ridicat nivelul abundentei turistice doar stabilindu-si reședința de vacanta în zona.
Dacă nu au cumpărat nimic, sunt oricum prezenți aici ca oaspeți.
Unul din aceste fenomene internaționale este Sting ce de foarte mulți ani, el și soția, Trudy, au achiziționat o Villa în zona Chianti. Odată cu aceasta villa a dobândit hectare întregi de vita-de-vie, livada de măslini, 6 lacuri și o impresionanta producție de miere. Ce a făcut excelent Sting, a fost sa mențină tradiția și sa înscrie produsele domeniului sau în agricultura riguros biologica.
Aici sta geniul acestei tari: menținerea tradițiilor. Oamenii acestia, poate nu la fel de educați ca finlandezii, poate nu la fel de tehnici ca germanii sau cu femei la fel de frumoase ca româncele (😜), au un simt al mândriei ce nu vi-l puteți imagina decât dacă trăiți printre ei! Nu este o mândrie prosteasca, în timp ce se bat pe burta plina de bere, în fata televizorului. Sunt justificați în aroganta pe care o afișează atunci afirma ca "alimentația italo-mediteraneana este cea mai buna din lume'', alimentație ce include exclusiv produse naționale.
Deja se știe ca sunt o îndrăgostită de Toscana, asa ca și astăzi va mai spun doua vorbe despre un vin de acolo, din tara strugurilor Sangiovese. Nominat oficial pentru prima data în secolul XVI, Sangiovese era deja foarte răspândit cam în toată Italia, dar sub alte nume: Prugnolo (fiindcă are culoare asemănătoare prunei), San Giovannina sau chiar Sangue di Giove (Sângele lui Jupiter) - acesta ultimul, evident, pare a data din perioada pre-crestina, de când Etruscii populau zona... Și asta ar putea spună destul despre vechimea tradiției acestui produs.
Din același strugure se produc Chianti, Nobile di Montepulciano și Brunello di Montalcino, printre altele.
Morellino di Scansano este un produs DOCG- dominazione di origine controllata e garantita. Top of the top prin obținerea acestui Decret Ministerial in 2007. Cu alte cuvinte, acest vin, Morellino di Scansano, nu va putea fi produs decât aici, la Scansano, unde populația localității nu depășește 5000 de oameni, cu tot cu cei din sateliți.
Sa produci Morellino este o imensa mandrie. O chestie de orgoliu local! Anual, se produc aproape 100,000 de hectolitri din acest vin, ce demonstrează adevărată sa valoare în varianta Riserva- învechit.
Calități organolectice: culoare rosu rubiniu, învechit i se închide culoarea mai mult; la nas este sec cu ușoare note fructate ce amintesc de cireșe iar, după invecchiare, tannini deși rămân velutati, lasă pe bolta palatina note de vanilie și condimente. Da, ca orice vin ce se respecta, Morellino este o poveste ce o găsești într-un pahar, sau doua... Și e bine sa îl lași sa-ți vorbească.
În seara acesta am deschis o sticla a cantinei Sensi. Vinul se numeste Arcère si are doar doi ani de când a fost produs. Tânăr și viguros, cu un grad alcoolic de 13,5 și un corp elegant, deloc agresiv. Tanini nu sunt foarte puternici, deoarece a fost învechit în inox. Dacă as fi deschis o sticla de Rezerva, i-aș fi simțit structura mult mai acut, datorita stejarului canadian care practica propria magie de fiecare data când e pus la treaba.
E vara, deci nu am chef de un beefsteak. Am deschis o cutie de gorgonzola dulce și am adăugat câteva cuburi de prosciutto cotto langa. Plus niste măsline verzi (ar fi fost nevoie de câteva din cele taggiasche, dar deh, de data acesta ma mulțumesc asa).
Dacă m-aș fi organizat din timp pentru acest vin (care nu-i deloc scump, fie vorba între noi), as fi putut sa imi gătesc inclusiv peste. Da, anumite vinuri roșii se consuma cu peste, orice v-a spus altcineva înaintea mea. Încercați să îl gustați cu o clasica sebasta sau niște biban. Să-mi spuneți rezultatul.
Pana atunci însă, eu va las. Gata și astăzi despre cum să-ți promovezi brandurile de tara.
Abia aștept ziua în care voi putea face același lucru pentru tara mea.
Cin-cin!
#diellena #goodlifeguide #wine #food
#shareiscare
În photo: San Gimignano
Comentarii
Trimiteți un comentariu