Deschide ochii, copila!
Ok, iaca scriu.
Fara a ma considera vreo scriitoare, insa tinand cont ca am lucruri de spus, am hotarat sa imi fac un blog un am sa scriu de cate ori voi simti nevoia. Exact, este despre nevoia mea de a propaga ce simt! cine se simte pe frecventa mea poate sa se inscrie la news letter sau se aboneaza la profilul meu de Facebook.
Am ezitat mult cu creearea acestui blog fiindca ma uit in jur la toti oamenii acestia minunati, talentati in ale vorbelor si asezatul lor pe hartie si nu ma consider nici de departe la inaltimea lor.insa, pana la urma nu suntem toti creeati la fel (thank God!), asa ca de aici, de la nivelul broscutei, ma manifest si eu verbal- virtual, cu povestile mele de zi cu zi.
Nu promit ca voi scrie zilnic, sau ca voi avea o frecventa constanta, insa ma voi manifesta aici de fiecare data cand voi simti ca am ceva frumos de spus.
Exact, despre asta este: despre oameni faini, despre lucruri frumoase, despre gesturi frumoase, flori, ciocolata si vin, calatorii, soare, cer, nori,mare si orice altceva ma va face sa zambesc.
Titlul acestei prezentari se adreseaza in principal mie, copila dinautrul fiintei, ce inca are ochii mari si curiosi vis-a-vis de toate minunile lumii, mici sau mari, ce imi rasar in cale zi de zi...
Asa cum spun de foarte mult timp, viata iti ofera mereu miracole, important este sa ai suflet sa le vezi, iar eu nu vreau sa pierd ceva din toate aceste evenimente extraordinare.
Ok, astazi despre intentia mea de a scrie. Poate maine voi fi ceva mai profunda si voi convoca șezatoarea aici, pe blog, sau pe pagina personala de Facebook.
Pana data viitoare, hai, pa! Fiecare la scara lui ca am niste placinte cu branza pe masa si le fac sa astepte prea mult. Le-a adus o vecina cu suflet bun cum doar bunicile stiu sa aiba.
Pupus maximus si cu simt de raspundere!
Fara a ma considera vreo scriitoare, insa tinand cont ca am lucruri de spus, am hotarat sa imi fac un blog un am sa scriu de cate ori voi simti nevoia. Exact, este despre nevoia mea de a propaga ce simt! cine se simte pe frecventa mea poate sa se inscrie la news letter sau se aboneaza la profilul meu de Facebook.
Am ezitat mult cu creearea acestui blog fiindca ma uit in jur la toti oamenii acestia minunati, talentati in ale vorbelor si asezatul lor pe hartie si nu ma consider nici de departe la inaltimea lor.insa, pana la urma nu suntem toti creeati la fel (thank God!), asa ca de aici, de la nivelul broscutei, ma manifest si eu verbal- virtual, cu povestile mele de zi cu zi.Nu promit ca voi scrie zilnic, sau ca voi avea o frecventa constanta, insa ma voi manifesta aici de fiecare data cand voi simti ca am ceva frumos de spus.
Exact, despre asta este: despre oameni faini, despre lucruri frumoase, despre gesturi frumoase, flori, ciocolata si vin, calatorii, soare, cer, nori,mare si orice altceva ma va face sa zambesc.
Titlul acestei prezentari se adreseaza in principal mie, copila dinautrul fiintei, ce inca are ochii mari si curiosi vis-a-vis de toate minunile lumii, mici sau mari, ce imi rasar in cale zi de zi...
Asa cum spun de foarte mult timp, viata iti ofera mereu miracole, important este sa ai suflet sa le vezi, iar eu nu vreau sa pierd ceva din toate aceste evenimente extraordinare.
Ok, astazi despre intentia mea de a scrie. Poate maine voi fi ceva mai profunda si voi convoca șezatoarea aici, pe blog, sau pe pagina personala de Facebook.
Pana data viitoare, hai, pa! Fiecare la scara lui ca am niste placinte cu branza pe masa si le fac sa astepte prea mult. Le-a adus o vecina cu suflet bun cum doar bunicile stiu sa aiba.
Pupus maximus si cu simt de raspundere!
Comentarii
Trimiteți un comentariu