Avem o tara

Iertare, poate voi parea superficiala si ingenua, dar astazi vreau sa visez. Știu ca au visat asa alții înaintea mea, iar unii chiar și-au suflecat manecile și au trecut la treaba. Însă astăzi, astăzi ma alătur lor, "the dreamers and the doers"...

Tot filmul din capul meu a inceput astazi de dimineata cand am vorbit cu mama si mi-a raspuns la telefon razand cu “eeeeehi! si, sarbatoresti?” 😊

Da, sincera sa fiu ma simteam intr-un fel invingatoare. Ma gandesc doar la cate lucruri sunt de facut pentru a putea aduce tara asta la un stadiu de normalitate cand nu ne vom minuna ca avem un sistem sanitar demn, scoli care sa nu ne moara copiii in latrine si profesori respectati, o industrie productiva si o agricultura la fel si mi-am amintit cum noi nu avem un brand de tara cunoscut in lume asa cum Italia are vinurile (de fapt cam toata industria alimentara), litoralul mediteran, marii designeri de moda si cam tot ce face Italia sa fie tara ce detine 70% din cultura mondiala. Aici cam tot ce vezi este patrimoniu UNESCO.Tara asta isi respecta valorile cu o indarjire si o mandrie de nedescris.

Imi amintesc la fiecare vizita a mea in Romania de discutia dintre  doua doamne in varsta, in timp ce isi faceau cumparaturile, criticand faptul ca Todis (supermarket-ul in care eram) a pus printre produsele sale, rosii din Franta. “ Cum adica din Franta? Ce, s-au terminat rosiile noastre? Ce, nu mai are Sicilia rosii? Si ce daca e iarna? Nu mai are Italia sere? Trebuiau sa ne aduca rosiile astea culese verzi si puse in raft  inca necoapte?” . Da, frate! Doua babute scandalizate ca piata lor era penetrata de rosiile din alta tara!

Daca este un lucru pe care l-am admirat mereu la italieni este mandria fata de produselelor, fie ca vorbim de rosii, de branzeturi, de niste pietre din mijlocul drumului din perioada imperiala, de fabuloasele peisaje ale Toscanei, fascinatia oraselor de provincie in ale caror trattorii o gasim uneori inca pe bunica gatind o extraordinara carbonara, sau fie ca vorbim de fantasticele camasi din bumbac “pe masura” si cu monograma cusuta pe maneca sau pe piept, de casmir sau masinile de care sunt foarte mandri.

Oriunde mergi in tara asta gasesti ceva de care oamenii astia sa fie mandri, la naiba! … si au dreptate.

Asa ca dupa rezultatul votului de ieri incep sa sper.

Ca orice speranta, ma tem sa nu fie desarta. Sincer, am trait si crescut toti intr-o tara pe care fiecare dintre cei ajunsi la putere au vandut-o en-gross si en-detail, incepand de la industria adusa in mod intentionat la moarte, pana la padurile ce ne-au plecat noaptea, cand nimeni nu le vedea sa le traga de crengi, le aduca inapoi acasa, sa le oblige sub ordin de la oranduire sa-si infiga la loc radacinile in pamant!

Vorbeam acum o ora cu George Iordachita, fost coleg de liceu, avocat si USRist patimas, om pe care il cunosc de la 12 ani si pentru care am tot respectul. Era euforic, pe de-o parte, dar extrem de realist pe cealalta parte, fiindca era constient ca acest partid infiintat acum abia 4 luni a facut diferenta la vorbe, la modul de abordare  al oamenilor, la platforma program… dar abia acum incepe munca fiindca toate metodele de convingere verbale palesc in fata faptelor.

Tara asta a fost atat de obisnuita sa fie mintita si  furata, tentaculele lui “ne descurcam noi cumva”, “lasa ca stiu eu pe unul care iti pune o pila” si ca contractelor luate prin corutie si corupti  si altele de gen au devenit in acest moment stigmat la vedere si imi e teama. Imi e teama ca abia acum, in viitorii 3-4 ani vom pricepe cat de mare este dezastrul ce trebuie indreptat.

Exista clar o deschidere mentala si un spirit civic dezvoltate mai ales  in randul tinerilor, pornind cu Bucureștiul (Clujul etc) , insa cat va dura si cu ce sacrificii vom ajunge sa avem o clasa politica transparenta si curata, încă nu putem cuantifica.
Cat suntem de dispusi in continuare sa ii ardem palme guvernului fiindca nu isi respecta cetatenii? Cat va dura sa-i facem sa inteleaga ca ajunsi in acea pozitie sunt angajatii nostri si nu invers?

Cat va dura sa vad și in Romania micii agriculori ce isi vand in pietele sau supermarketurile din zona produsele? In Italia se poate! Ori si-a facut omul pe tarlaua lui un magazin din stuf (da, frate, din stuf, ca nu iti trebuie cine stie ce sa vinzi radacini de telina, rosiile culese in ziua aia (si daca le termina se duc repede sa mai culeaga), ardei (la fel ca la rosii), castraveti si pepeni. Au vitrine frigorifice, galantare, tot ce le trebuie. Multe magazinase locale facute la margine de la strada a "grădinii", în fata terenului sau plin de legume, încheie contracte cu alti producatori cu gradini ca ei si aduc de la vecinul ceapa si cartofi, de la altul mere, piersici, caise si mere; alt vecin vine cu maslinele culese din pom de la el si marinate in casa, cu uleiul facut la presa in spatele curtii fiinda are certificat de producator si chiar daca face 100 l de ulei anul asta, il comercializeaza.

Alpoi supermarketurile iau produse de la micul producător, de la oua pana la lapte. Local! Se consuma produse locale fiindcă asa ajutam producția din zona și mâncăm sănătos!!!

Asta mi se pare o mentalitate super productiva!

Nu am vazut aici vreo piata in care sa domneasca mafia. Piețele sunt amenajate și administrate în interesul producătorului, pentru a putea fi ușor accesat de către client. S-au constuit baraci de 2,5x3m cu electricitate, igienizate, se inchiriaza producatorilor de branzeturi, salamuri… iar langa baraca lor sa fie taraba unuia ce vinde anghinare pe care le spala si le curata acolo, in fata ta, intr-un vas cu apa. Mai in lateral sunt tarabele de peste proaspat. Vânzătorii îți pot curata pestele și il pot eviscera si chiar filetà. Cand ma duc in piata stiu deja de la cine ce anume sa cumpar. Si imi sunt dragi toti, asa, cu mainile lor crapate, cu fetele arse de soare. Deja ne cunoastem si aceasta familiaritate pe care oamenii o dezvolta in pietele mici mi se pare extrem de frumoasa. Se naște o intimitate și o încredere ce duce relația la un alt nivel... Nu și-ar permite sa te înșel, caci își pierde onestitatea, prestanta, clienții.

Este o frumusete aparte a omului ce traieste din ce produce cu mainile sale, iar oamenii acestia galagiosi, zambitori si mereu cu o vorba buna- sunt minunati. Stiu sigur ca ei isi muncesc legumele si florile fiindca miscarile lor, grija, mandria de pe chip vorbeste fara ca ei sa fi scos un cuvant…

Am un cizmar la care ma duc sa-mi repar pantofii si gentile. Este artizan si cauta ucenic. A facut un parteneriat cu prefectura si face cursuri cu persoane ce doresc sa invete mesieria asta extrem de necesara, va jur! Vreti sa stiti cat e de necesara? Ia ziceti-mi ce faceti daca ati ramas fara flec la pantofii preferati, sau vi s-a tocit talpa si va aduceti aminte ca nu aveti cizmar in oras (ca Zimnicea!). Ce faci? Iti iei alti pantofi, nu! Ei bine, eu am cizmar si ma simt fericita.

Sunt programe la prefectura care oferă cursuri de specializare celor fără job. Gratuite. Ori faci cursul și muncești, ori nu mai primești deloc șomaj. E simplu.

Sa ma întorc la produsele mele...

Vreau cani de ceramica intr-un anume fel? Vreau si eu un artizan care face ceramica. Bun, ma duc in Sicilia.

Ma uit la tara asta in care stau si apoi la Romania si ma umfla plansul.

Avem ceramica pictata, cojoace, covoare tesute (la Zimnicea se faceau niste covoare de o frumusete inimaginabila in ’90), si artizani adevarati inca mai sunt, avem  ii si cojoace brodate, avem artizanat sa lasam in urma tari de trei mai mari ca a noastra. Hai sa redeschidem scolile de meserii! Vai ce minunat ar fi!!! Nu suntem toti facuti sa practicam chirurgie si avocatura. Nici nu trebuie, caci mie un avocat nu imi poate repara pantofii!! Vreau sa ma duc să-mi repar pantofii la un cizmar, sa îl plătesc pentru munca bine făcută și să-l privesc în ochi când ii mulțumesc, ca să știe! Sa știe ca pricep cât contează ce face el.

Producatori de mobilier din lemn? Oameni ce poate vor sa inoveze in industrie acesta, dezvoltand linii de productie  de la bijuterii pana la mese realizate cu rasina epoxidica. Ca sa nu mai zic despre fantastica arhitectura rurala a caselor de lemn!

Avem niste peisaje impresionante, zone in care se pot face pensiuni agro-turistice de unde sa-ti iei laptele dimineata mult direct de la ugerul vacii si rosia sa ti-o culegi din vrej, iar mamaia din vecini sa organizeze cu turistii cursuri de tesatorie la razboiul acela vechi, pe care il are la randul dansei, de la bunica. Si eventual sa le serveasca niste poale in brau si iaurt facut in casa, servit frumos, pe un stergar alb, facut de maini despre care se vorbeste si in povesti.

Miere!!! Vai, numai la gandul acesta imi vin in minte o multime de lucruri pe care le putem face, de la simplul borcanas cu miere, pana la nuci in miere,propolis, faguri, tipologii diferite de produse pentru degustari de branzeturi (branza de burduf, in coaja de copac, cas…) langa diverse tipuri de marmelade si magiunuri cum doar la noi se fac!  Toate tipurile carnati si carnuri afumate cum o faceau bunicii nostri! Fara producatori industriali, doar artizanii! Acei oameni care vand doar pe marginea drumului, sa ii adunam de cateva ori pe an si sa le spunem ca ne pasa, ca ne e drag de ei si ca isi merita promovarea. Opresc pe Valea <prahovei sa iau branza in coaja de copac fiindca doar acolo o gasesc eu. Or mai fi pe undeva, dar nu stiu eu! Hai sa ne facem un bine si sa ne ajutam oamenii muncitori.

Parca si vad festivaluri ale micilor producatori dedicati unui anumit produs debordand de imaginatie si creativitate. Si ce fain ar fi sa promovam in afara tarii aceste festivaluri. Ne trebuie 5-6 ani sa acaparam atentia strainilor si sa vina, sub pretextul mierii (doar un exemplu, caci poate fi al vinului, am carnatilor, al ulcelelor, al distilatelor) in Romania si sa plece indragostiti turistii sau interesatii de produsele noastre… Fiindca nu poti sa nu te indragostesti cand mergi la un Festival al Mierii si dupa ce ai gustat zeci de tipuri: de  salcam, floarea soarelui, menta si maistiueudecare! ai posibilitatea sa fii purtat cu o trasura pe dealuri, sau sa faci niste urcusuri pe munte, pe la niste cascade faine, prin niste pesteri. Asa, fiindca atunci cand ai cumparat biletul la agentie, toate acestea ti-au fost incluse in pachetul turistic. Parteneriat intre micul producator local si prefectura/ primarie.

As merge la un festival al placintelor. Voi nu?  Sighisoara as face-o brand de tara! Si manastirile Moldovei! Si corul Madrigal! Si naiul!

Foto cu port bărbătesc de la Târgul de Fete de pe Muntele Gaina, Alba, Transilvania- Foto web (iertare, nu am găsit sursa, poate ma ajutați voi)

Stau si ma gandesc la alegerile de ieri si da, am vrut toti sa dam peste un partid ai unor oameni nu ne vor calca demnitatea in picioare. Acum… stim noi sa sustinem acesti oameni? Stim noi sa contribuim la binele nostru fara sa asteptam sa ne pice in cioc? Stim sa ne punem in hora si sa fim constructivi, sustinatori in mod direct si continuu al acestui sistem promovat in ultimele 4 luni? Cat vom fi capabili sa anihilam de la inaltimea noastra tentaculele unei politici intrata in mentalul colectiv al romanului, mai ales al celui incapatanat, cu rachiul in nas pe care sa-l facem sa inteleaga ca daca nu pune mana si munceste, ajutor social nu mai ia.  Poate nu vor putea fi toti salvati, dar macar sa ne impunem sa scoatem ce-i mai bun din noi, cu o activa implicare politica, asa cum am vazut in ultimii doi ani de cand #rezist? Se poate?

Sunt dispusa sa ma intorc si eu, sa dau o mana de ajutor mie, noua.  Abia acum incepe greul. Ne vrem Romania inapoi? Nu mai putem! Nu o mai avem. Ne-au chelit astia! Ne-au otravit muntii, ne-au vandut padurile, ne-au inchis fabricile.

Romania trebuie reconstruita incepand de la realizarea unei constiinte colective nationale. Poate introducem in programele cursuri despre educatie ecologica, politica si financiara in care se explica drepturile si obligatiile cetateanului, se explica constitutia, li se vorbeste despre apartenente politice, modul in care pot controla prin vot clasa politica si deciziile din orasul lor. Cursuri in care li se explica copiilor cum sa faca economii, cum se foloseste o carte de credit, li se vorbeste despre cum sa-si inceapa o activitate proprie, despre inventivitate, creativitate! Cursuri despre cum sa intelegi padurea, lacul, raul, importanta reciclarii, a curateniei in proximitate.

In momentul acesta zic si eu, ca multi altii:

Avem o tara! Ce facem cu ea?

Hm? Ia ziceți? Ce facem?