Lumea din capul meu

Am intrat în casa doar să-mi las geanta de plaja.  Asa, "cu pielea ce ma strange și ochii uscați de sare" (vorba unui cântec de aici), ies din nou din casa pentru una din plimbările mele de la 10 seara.
De fiecare data când trebuie să-mi fac ordine în gânduri și în suflet, când vreau sa pricep despre mine, când sunt pusa în fata unor decizii, ies la plimbare. Seara! Seara, cu căștile in urechi, ma plimb pana simt ca oboseala zilei chiar m-a ajuns, pana când simt ca respir altfel și știu ca am limpezit cerul dinăuntrul meu.
Ies pe straduța mea total nelopulata la aceasta oră. Adie ușor vântul și faldurile fustei mele se zbenguie vesele. S-a lăsat ușor răcoare. Ma latră câte un cățel din curțile halelor de pe strada, dar asa, mai mult sa se bage în seama. Deja ne cunoaștem. Trec pe sub niște tufe de leantru alb, apoi încă una, și aceasta imensa, roz. Miros fabulos. Deasupra mea face acrobații un liliac plecat la vânătoare.
In căști îmi canta Arisa o melodie faina, La notte. Fredonez încet împreună cu ea, schimb direcția si întru pe alta stada. Aici am trotuare. Strada aceasta e mult mai traficata de mașini, trotuarul e destul de strâmt, însă nu ma plâng. Sunt singura ce se plimba la ora aceasta... Uneori trebuie sa ma aplec fiindcă pe partea dreapta a drumului sunt niște tufe imense, din nou, de leandru.
Ma opresc sa miros și aici câteva flori. Prin cap îmi tropaie tot felul de gânduri, muzica din căști ma ajuta sa le pun în ordine. Crenguța unei tufe de zmeura  se incaieră cu fusta mea mult prea fluida in vanticelul serii și ma opresc sa le desprind. Ma întorc la gânduri. De la Radio îmi canta Kenny Rogers, Lady și îmi aduc aminte de fabulosul meci al Simonei de azi... Ce meci, oameni buni! Ce meci! Cata concentrare, un meci aproape fără greșeală, fetița asta m-a făcut sa râd singura de dragul ei pe strada la câteva ore distanta după meci, citind articole despre ea din toate ziarele ce le puteam găsi pe net. Stau și ma gândesc la ce primire ar trebui sa i se facă la întoarcerea acasă... Pfff... ❤️
Și cu copila aceasta în gând acum, ma răsucesc pe călcâie și ma îndrept spre casa. Fredonez o alta melodie și ma întorc la soluțiile ce încerc sa le găsesc unor probleme ce ma macină zilele astea... Ma opresc din frământat norii din gânduri și îmi repet o fraza conștientizat mai alaltaieri: "This too shall pass". Respir adânc eliberând aerul din plămâni lent. Un alt liliac survoleaza zona și ma bucur ca încă mai sunt rozătoarele astea, ca încă nu  i-am alungat și pe ei. O pisica neagra cu nasul alb, grasa, ma privește de pe partea cealaltă a drumului.  Când sa ma apropii de ea, se întoarce si sare gardul.
O las în pace. Îmi atrage atenția scrisul cu spray de pe placa de beton din fata mea:
"Pensami e Sorridi" - Gandeste-te la mine si zâmbește.
Și o fac. Ma gândesc la ziua asta nebuna, la valurile marii ce astăzi au fost absolut fabuloase, la o fetita frumoasa foc și vulpea ei, la sticla de vin rece băut cu o prietena, la meciul Simonei, la niste lucrări ce trebuie sa termin, la luna asta in care lucrurile vor sa se așeze cum vor ele, fără să-mi ceara și mie părerea. ..
Pensami e Sorridi.
Uneori, zâmbetul acesta, fericirea insasi, stau la o întindere de mana distanta. La o întindere de gând, de intenție, la o distanta de un vis, la o distanta de un dor.
Intru în casa aranjez doua fotografii ale Verei de pe raftul cu cărți.
Gandeste-ma si zâmbește.
Urmează un dus călduț care ma turteste și ma trimite la somn.
 "Si mâine este o zi, Scarlett"