Everyday life
Stau la parter. Nu am balcon.
Dar vecinii de deasupra au si din cauza aceasta risc infarctul de 2-3 ori pe zi când vecina de sus arunca cu patos câte un lighean de apa în pisoii ce se încăierat sub geamul meu și balconul ei cu o frecventa demna de un Rolex. Uneori ii nimerește, de cele mai multe ori, nu.
Am înțepenit azi, din nou! Fleooooooooooșc! Aud in spatele meu un munte de apa ce se lovește de trotuar. Am înțepenit eu, dar mi-a zvacnit mana care ținea cana din care (Newton știe) mi-a țâșnit în sus cafeaua! Azi nu a aruncat cu ligheanul! S-a decis sa golească cada pe balcon, ca altfel nu-mi explic zgomotul acela sinistru ce părea ca nu se mai termina!
Îmi fac curaj și ma uit speriata pe fereastra așteptând sa vad vreun tsunami sau ceva... În schimb vad doua mâțe fleoșcașite și speriate, nepricepand încă ce le-a izbit, mergând șerpuit, cu apa scurgandu-se din ele șiroaie...
Vecina, cred ca le-ai nimerit! Ce zici, te fac niște avioane? Te învăț eu, ca jucam în liceu!.. Da' sa lași ligheanul acasă!
Dar vecinii de deasupra au si din cauza aceasta risc infarctul de 2-3 ori pe zi când vecina de sus arunca cu patos câte un lighean de apa în pisoii ce se încăierat sub geamul meu și balconul ei cu o frecventa demna de un Rolex. Uneori ii nimerește, de cele mai multe ori, nu.
Am înțepenit azi, din nou! Fleooooooooooșc! Aud in spatele meu un munte de apa ce se lovește de trotuar. Am înțepenit eu, dar mi-a zvacnit mana care ținea cana din care (Newton știe) mi-a țâșnit în sus cafeaua! Azi nu a aruncat cu ligheanul! S-a decis sa golească cada pe balcon, ca altfel nu-mi explic zgomotul acela sinistru ce părea ca nu se mai termina!
Îmi fac curaj și ma uit speriata pe fereastra așteptând sa vad vreun tsunami sau ceva... În schimb vad doua mâțe fleoșcașite și speriate, nepricepand încă ce le-a izbit, mergând șerpuit, cu apa scurgandu-se din ele șiroaie...
Vecina, cred ca le-ai nimerit! Ce zici, te fac niște avioane? Te învăț eu, ca jucam în liceu!.. Da' sa lași ligheanul acasă!
Comentarii
Trimiteți un comentariu