Taci și uita. O sa treacă și asta.
Si cât va dura?
Toată aceasta îngrijorare, teama de un sistem care ne condamna, mai ales ca femei, din naștere, cât va dura de data asta? Cat va sta pumnul ridicat spre cer cerând normalitatea de a te simți în siguranță la tine acasa? Cât va mai dura empatizarea aceasta masiva pe Facebook, pana ne vom întoarce la pisicuțe și cățeluși prefacandu-ne ca raul a trecut și ca dacă nu îl aducem în discutie, va părea ca nu ne mai deranjează, ca dacă e departe in timp, înseamnă că am scăpat de el?
Cât va dura pana se vor liniști apele astea tulburi și murdare de mizeriile pe care încercăm de când ne știm sa le ascundem in adâncuri?
Avem memorie scurta. Hai sa fim onesti: avem memorie scurta fiindcă dacă un rău nu ne-a lovit în plexul existentei proprii, in confortul și binecuvântarea proprie ca nu ni s-a întâmplat noua, vom mai mormăi puțin și apoi vom accepta alte tâmpenii cotidiene ale unui societati bolnave de generații întregi. Suntem născuți ciobanasi în tara Mioritei. " Resemnarea" este numele nostru de familie.
Drama nu a început cu PSD-ul, Dancila sau criminalul copilelor.
Drama exista de foarte mult timp, de când cu "bătaia e rupta din rai". Educația cu cureaua în mana, cu furtunul, cu făcălețul... În România, o fata maltratata in copilărie creste cu tiparul ca (deși pricepe la nivelul intuiției, a conservării de sine ca ceva nu e în ordine) mai bine tace și nu reacționeneaza"ca sa fie bine în familie, sa fie liniste"... fiindcă probabil asa a văzut ca a făcut și mama. Băiatul creste cu ideea ca dacă își terorizează familia, își bate femeia și copiii, atunci va fi atotputernic, caci acolo ii sta puterea, în pumn, în umilințe și în jigniri. Ca asa probabil a văzut la taică-său, la unchi-sau sau este pur și simplu un psihopat. Nu, noi nu vorbim nici de psihopați. Tăcere... Psihopați exista doar în filme, nu la noi. Nu de-alta, dar dacă ne-am face niște examene de conștiința, dacă am analiza realitatea imediat înconjurătoare cu responsabilitate, ne-am speria! Și nu vrem asta! Nu vrem sa fim conștienți! Vrem sa fim doar liniștiți.
Și nu se baga nimeni în situații extreme, sa oprească un părinte care își maltratează soția sau copilul fiindcă nici el nu vrea sa fie deranjat la rândul sau din "educarea" familiei sale. Habar nu avem sa fim solidari! În momente de criza nu știm sa ne implicam. Habar nu avem sa luam un agresor să-l dam cu cap de ziduri fiindcă legea te va acuza pe tine de agresiune. Cine te-a pus sa te bagi pentru altul? Pentru alta...
Femei care spera de o viata ca imbecilul de langa ele le va arata vreodată o minima forma de respect și considerație (de fapt majoritatea nu mai spera nimic după o bucata de timp, dar "ce poți sa faci? Rabzi! Unde sa te duci?"), masculi maltratați în copilărie care se transforma cu ușurință în bestii fiindcă societatea însăși o permite, ajutata, susținută, împinsă de la spate chiar de autoritățile infestate de malignitatea indiferentei și a scaunului călduț dătător de pensii speciale odată cu pensiunarea la 45 de ani. Nu complicați existenta organelor de ordine cu problemele voastre, va rugam! Ele nu exista ca să va rezolve vouă dramele de familie. Alea se rezolva (ia ghici?) in familie, exact!
Nu, sa nu te razvratesti! sa nu povestești! nu te plânge! mergi acasă și uita! hai, ca nu te-a violat, ca sigur ai vrut-o și tu... ce cautai pe strada la ora aia? ce căutați doar voi, fetele, într-un bar, seara? de ce aveai rochie pe tine? de ce ai tricou care îți arată sânii? de ce ai pantofi cu toc? te-ai rujat deci ai cerut-o tu! ! hai, nu mai plânge ca te vede lumea! Taci! TAAACI! nu te-a maltratat nimeni, lasă... ca ai făcut tu ceva de barbata-tu te-a bătut, nu e o crima să-ți invineteasca fata, sa te ameninte, sa răcească la tine, sa arunce cu obiecte, sa îți lovească copii! copii aia sigur au făcut ei ceva de au luat bătaie, de au vânătăi pe spate de la funii și curele, de au buza sparta!
TACI!
Taci, dacă ești copil și ești maltratat. Taci, dacă ești femeie și nu mai ai un os întreg în tine, sau s-a jucat un psihopat cu mintea și sufletul tău. Oricum, dacă vorbesti vei fi amenințată, umilita chiar de cei care ar trebui sa te protejeze. Oricum legea ii permite agresorului sa fie lângă tine cand il reclami, asa ca deh, hai sa nu mai pierdem timpul și nu mai reclama... E spre binele tău sa nu reclami, înțelegi? Si dacă un copil e maltratat il ia statul! Taci, mai bine nu il ia statul ca e tratat și mai rău!
Taci! "Dacă spui cuiva, vin și te omor! " - vorbele unui agresor către victima lui, acum 10 ani, pe o strada în București, în mijlocul unei străzi pline de oameni indiferenți care asistasera la molestare dar au întors capul fiindcă era 5 după amiaza și aveau locuri unde sa se ducă, chestii de făcut, chestii urgente care nu puteau fi amânate doar fiindcă o fata urla fără sa se poată apară de pipăiturile unui bolnav mintal, în mijlocul străzii, sub ochii lor...
Asa ca fă ce știi mai bine: taci și indura, jeleste-ți copiii ce au oroare de traumele din copilărie, caci tare greu e sa le depășești într-o lume a tăcerii, într-o lume în care e de preferat sa nu îți aduci aminte, fiindcă asa ai fost învățat ca e mai bine. Sa nu vorbesti. "Uita!"
Jeleste-ți copiii ce mor fiindcă "sigur au plecat cu vreun flăcău". Va trece si asta... Nu încercați sa puneți la treaba polițaii, ca ei nu au treaba cu din astea. Ce naiba? E fata deci a făcut ceva să-și merite soarta!
A murit? Eh, ghinion. Lasă, e hrana pentru hienele ce asimilează hrapareț haosul din viata celor ramași în urma. Se hrănesc din urletul ala de mama ce sugruma și te lasă fără viata și pe tine, ala de ești la mii de km distanta. Nu pe ei, însă. Nu... Media, biserica, politica... Ei vor profita cât vor putea de aurul oferit pe tava. Ipocrizia și patriarhul, niste boli ce aduc în stadiu terminal o societate ignoranta.
Asa ca taci! Nu vorbi! E rușine. Nu trebuie sa știe lumea... Despre societățile infecte formate din adulți disfuncționale și suflete seci în ierarhiile statului, numai de bine.
L. E. Taci, daca la serviciu seful (sau șefa aia acra și nemulțumită de viata ei de scorpie traumatizata candva și ea) te calcă în picioare. Taci, ca ai nevoie banii din salariu. La naiba cu demnitatea... Doar taci.
(foto Maurizio Fantini)
Toată aceasta îngrijorare, teama de un sistem care ne condamna, mai ales ca femei, din naștere, cât va dura de data asta? Cat va sta pumnul ridicat spre cer cerând normalitatea de a te simți în siguranță la tine acasa? Cât va mai dura empatizarea aceasta masiva pe Facebook, pana ne vom întoarce la pisicuțe și cățeluși prefacandu-ne ca raul a trecut și ca dacă nu îl aducem în discutie, va părea ca nu ne mai deranjează, ca dacă e departe in timp, înseamnă că am scăpat de el?
Cât va dura pana se vor liniști apele astea tulburi și murdare de mizeriile pe care încercăm de când ne știm sa le ascundem in adâncuri?
Avem memorie scurta. Hai sa fim onesti: avem memorie scurta fiindcă dacă un rău nu ne-a lovit în plexul existentei proprii, in confortul și binecuvântarea proprie ca nu ni s-a întâmplat noua, vom mai mormăi puțin și apoi vom accepta alte tâmpenii cotidiene ale unui societati bolnave de generații întregi. Suntem născuți ciobanasi în tara Mioritei. " Resemnarea" este numele nostru de familie.
Drama nu a început cu PSD-ul, Dancila sau criminalul copilelor.
Drama exista de foarte mult timp, de când cu "bătaia e rupta din rai". Educația cu cureaua în mana, cu furtunul, cu făcălețul... În România, o fata maltratata in copilărie creste cu tiparul ca (deși pricepe la nivelul intuiției, a conservării de sine ca ceva nu e în ordine) mai bine tace și nu reacționeneaza"ca sa fie bine în familie, sa fie liniste"... fiindcă probabil asa a văzut ca a făcut și mama. Băiatul creste cu ideea ca dacă își terorizează familia, își bate femeia și copiii, atunci va fi atotputernic, caci acolo ii sta puterea, în pumn, în umilințe și în jigniri. Ca asa probabil a văzut la taică-său, la unchi-sau sau este pur și simplu un psihopat. Nu, noi nu vorbim nici de psihopați. Tăcere... Psihopați exista doar în filme, nu la noi. Nu de-alta, dar dacă ne-am face niște examene de conștiința, dacă am analiza realitatea imediat înconjurătoare cu responsabilitate, ne-am speria! Și nu vrem asta! Nu vrem sa fim conștienți! Vrem sa fim doar liniștiți.
Și nu se baga nimeni în situații extreme, sa oprească un părinte care își maltratează soția sau copilul fiindcă nici el nu vrea sa fie deranjat la rândul sau din "educarea" familiei sale. Habar nu avem sa fim solidari! În momente de criza nu știm sa ne implicam. Habar nu avem sa luam un agresor să-l dam cu cap de ziduri fiindcă legea te va acuza pe tine de agresiune. Cine te-a pus sa te bagi pentru altul? Pentru alta...
Femei care spera de o viata ca imbecilul de langa ele le va arata vreodată o minima forma de respect și considerație (de fapt majoritatea nu mai spera nimic după o bucata de timp, dar "ce poți sa faci? Rabzi! Unde sa te duci?"), masculi maltratați în copilărie care se transforma cu ușurință în bestii fiindcă societatea însăși o permite, ajutata, susținută, împinsă de la spate chiar de autoritățile infestate de malignitatea indiferentei și a scaunului călduț dătător de pensii speciale odată cu pensiunarea la 45 de ani. Nu complicați existenta organelor de ordine cu problemele voastre, va rugam! Ele nu exista ca să va rezolve vouă dramele de familie. Alea se rezolva (ia ghici?) in familie, exact!
Nu, sa nu te razvratesti! sa nu povestești! nu te plânge! mergi acasă și uita! hai, ca nu te-a violat, ca sigur ai vrut-o și tu... ce cautai pe strada la ora aia? ce căutați doar voi, fetele, într-un bar, seara? de ce aveai rochie pe tine? de ce ai tricou care îți arată sânii? de ce ai pantofi cu toc? te-ai rujat deci ai cerut-o tu! ! hai, nu mai plânge ca te vede lumea! Taci! TAAACI! nu te-a maltratat nimeni, lasă... ca ai făcut tu ceva de barbata-tu te-a bătut, nu e o crima să-ți invineteasca fata, sa te ameninte, sa răcească la tine, sa arunce cu obiecte, sa îți lovească copii! copii aia sigur au făcut ei ceva de au luat bătaie, de au vânătăi pe spate de la funii și curele, de au buza sparta!
TACI!
Taci, dacă ești copil și ești maltratat. Taci, dacă ești femeie și nu mai ai un os întreg în tine, sau s-a jucat un psihopat cu mintea și sufletul tău. Oricum, dacă vorbesti vei fi amenințată, umilita chiar de cei care ar trebui sa te protejeze. Oricum legea ii permite agresorului sa fie lângă tine cand il reclami, asa ca deh, hai sa nu mai pierdem timpul și nu mai reclama... E spre binele tău sa nu reclami, înțelegi? Si dacă un copil e maltratat il ia statul! Taci, mai bine nu il ia statul ca e tratat și mai rău!
Taci! "Dacă spui cuiva, vin și te omor! " - vorbele unui agresor către victima lui, acum 10 ani, pe o strada în București, în mijlocul unei străzi pline de oameni indiferenți care asistasera la molestare dar au întors capul fiindcă era 5 după amiaza și aveau locuri unde sa se ducă, chestii de făcut, chestii urgente care nu puteau fi amânate doar fiindcă o fata urla fără sa se poată apară de pipăiturile unui bolnav mintal, în mijlocul străzii, sub ochii lor...
Asa ca fă ce știi mai bine: taci și indura, jeleste-ți copiii ce au oroare de traumele din copilărie, caci tare greu e sa le depășești într-o lume a tăcerii, într-o lume în care e de preferat sa nu îți aduci aminte, fiindcă asa ai fost învățat ca e mai bine. Sa nu vorbesti. "Uita!"
Jeleste-ți copiii ce mor fiindcă "sigur au plecat cu vreun flăcău". Va trece si asta... Nu încercați sa puneți la treaba polițaii, ca ei nu au treaba cu din astea. Ce naiba? E fata deci a făcut ceva să-și merite soarta!
A murit? Eh, ghinion. Lasă, e hrana pentru hienele ce asimilează hrapareț haosul din viata celor ramași în urma. Se hrănesc din urletul ala de mama ce sugruma și te lasă fără viata și pe tine, ala de ești la mii de km distanta. Nu pe ei, însă. Nu... Media, biserica, politica... Ei vor profita cât vor putea de aurul oferit pe tava. Ipocrizia și patriarhul, niste boli ce aduc în stadiu terminal o societate ignoranta.
Asa ca taci! Nu vorbi! E rușine. Nu trebuie sa știe lumea... Despre societățile infecte formate din adulți disfuncționale și suflete seci în ierarhiile statului, numai de bine.
L. E. Taci, daca la serviciu seful (sau șefa aia acra și nemulțumită de viata ei de scorpie traumatizata candva și ea) te calcă în picioare. Taci, ca ai nevoie banii din salariu. La naiba cu demnitatea... Doar taci.
(foto Maurizio Fantini)
Comentarii
Trimiteți un comentariu